Lohanul nr. 20, decembrie Page 1 - PDF Free Download

Abația din hauterive elvețiană anti-îmbătrânire

Multă trufie şi pompă deşarte, nicio credinţă care să înalţe ochii spre cerul de aici — un cer atât de intens albastru, încât, fără să vrei, privindu-l numai, cazi în genunchi, dacă nu eşti împietrit.

Munţi exasperaţi întru înalt, catifelele râului Aterno, neliniştile vălurite mistic ale mării Adriatice — dar, mai cu seamă, cer tragic. În rest, tâlhari sălbatici, înţepeniţi în cruzime modul savant şi, fireşte, sofistic, de a rezolva problemele cerului de aici — şi preoţi şi călugări, tălăzuiţi de întrebări fără de răspuns, împotriva cerului, şi de răspunsuri fără de urmări, întru dezvăluirea afundurilor de cer şi iluminatelor valuri de mare — amândouă cetele umane, deopotrivă hoinărind prin pustiul conştiinţei.

Am ales să mă înfund, singur ca excizia pliurilor nazolabiale obicei, în munţi.

Ghidul angajatorului elvețian pentru combaterea îmbătrânirii

Este singurul fel de a te împotrivi, eficient, sofismelor ipocrite şi deznădăjduite ale lumii căzute. Şi de a continua să-ţi visezi, cu fiecare stâncă urcată, nădejdea.

  • (PDF) Trecutul de astazi | Mihaela Grancea - apple-gsm.ro
  • Lohanul nr. 20, decembrie Page 1 - PDF Free Download
  • Ulei pt cearcane
  • Masca de fata cu aloe vera si lamaie
  • Naturkosmetik mischhaut anti aging
  • Victor Bordei, dr.

Era mai bătrân grăiau ei în dodii decât timpul. Nu ieşise de acolo, din munţi şi din peşteră, niciodată, de când se ştiau ei şi moşii lor, pe pământ — parcă de la naşterea lumii încoace. Şi spuneau, pe la mesele cinei, că sihastrul ar fi fost atât de aproape de îngeri, încât mulţi îl vedeau, înspre amurg, zburând fără de aripi, precum o ceaţă cu chip, prin luminile aerului mătăsos. Şi, tocmai de aceea, de câteva săptămâni era, din nou, bolnav de moarte şi scârbit de abația din hauterive elvețiană anti-îmbătrânire asta.

Se spunea că zace în peştera lui, înconjurat de arhangheli, de serafi şi heruvi, şi de duioşia brutală a morţii.

Am suit mult, printre umbre de copaci şi am ajuns acolo unde nu rezistau la lumină decât jnepenii. Cât am umblat printre arbori, mereu mi se părea că sunt urmărit, furişat, de fiare umane rătăcite, setoase de sânge şi de Dumnezeu, dar neajutorate, şovăielnice. Am călcat şi urcat stânci întunecate, ca de pe lună.

Franța - Uniunpedie

Şi am ajuns în dreptul intrării unei grote. Nu greşisem mult, în părerile şi nălucirile simţurilor mele. Înaintea mea ajunseseră, la bătrânul schivnic, patru drumeţi, care deja tăiaseră, cu umerii, întunericul de la intrarea peşterii — scufundându-se, ca în moarte, în tăcerile adâncului ei.

Păşind, şi eu, dincolo de iluzie, am intrat în beznă. Întâi nu vedeam nimic, şi-mi tot frământam degetele transpirate şi palmele supraîncălzite — apoi începu să joace, în întuneric, lumina prepuielnică a unui foc adânc, de abația din hauterive elvețiană anti-îmbătrânire al unui abis revelator.

La lumina flăcărilor lui întrebătoare, am zărit chipul pustnicului, care, cu adevărat, zăcea, întins pe o coastă, în partea cealaltă a focului. Era, după câte puteam să-mi dau seama, un om înalt, dacă s-ar fi îndurat să se ridice în picioare. Extrem de slab, cu o barbă albă şi nefiresc, incredibil de lungă, înprejurul lui răsfirată, precum o băltoacă albă, care lumina orişice beznă, fără să mai fie nevoie de jarurile lemnului ars.

Presupunând că n-ar fi luminat barba fantastic, de poveste — atunci ar fi fulgerat, în mod sigur, orişice întuneric, cu ochii lui albaştri, enormi. Atât de larg deschişi, dilataţi spre uimire abația din hauterive elvețiană anti-îmbătrânire, de parcă aşteptau, în cuprinsul lor scăpărând ferm şi sever!

Vizitatorii care ajunseseră la pustnic înaintea mea nu mai erau, acum, învăluiţi în mantii, ci-şi desfăcuseră chipurile, larg, desăvârşit, spre cercetarea ochilor schivnicului.

umplerea ridurilor cu acid hialuronic pret

Erau patru. Trei stăteau împreună, găvozdiţi unu-ntr-altul, ca trei vite speriate de urletele tot mai apropiate ale lupului — iar al patrulea era singur, stingher.

Fireşte, nu îndrăzniseră să înainteze toţi deodată, nici măcar cei trei, care se vedea că sunt legaţi prin sânge — ci-l lăsaseră pe cel dintâi dintre ei trei să se târască în genunchi, până la marginea focului.

De partea cealaltă a dansului luminii se aflau ochii cei imens deschişi ai cercetării, sau ai unui vis adevărat, bolnav şi înfrigurat. Drumeţul mişcat spre limita luminii era, de fapt, o tânără fată.

creme de fata clarins

Am venit, aici, tocmai din Friuli, cu un frate al meu, oştean de vază, şi cu abația din hauterive elvețiană anti-îmbătrânire noastră, întoarsă din tristeţea mânăstirii. Sunt fiica ducelui… -Ştiu cine eşti şi sunteţi toţi. Te du acasă şi mărită-te, cu grabă.

Adrian BOTEZ: Nălucirile abateleui Bernardo (proză medie, scurtă și ultrascurtă)

Cel hărăzit ţie te aşteaptă. Nu pot părinţii din lumea asta, de azi, să schimbe crugurile stelelor, dar pot, în schimb, clipa de fericire s-o dea otrăvii. Faci cum îţi zic — şi va fi mai bine, cu o lumină, în lume — …şi bătrânul îşi opri brusc grăirea, de parcă vorbele lui ar fi trecut, dintr-odată, în alt loc şi-n alt timp, ca dintr-o odaie într-alta.

sistem lipozomal ferulac anti-imbatranire

Nemaiauzind vorba schivnicului, fata se trase, tot în genunchi dar, parcă, mai umilită de cum venise…înafara bătăii flăcărilor. În felul acesta, lăsă loc pasului trufaş al fratelui abația din hauterive elvețiană anti-îmbătrânire, care nu îngenunchease, ci mergea, ca spre o redută deja cucerită de soldaţii lui. Aerul peşterii de bezne se despărţea şi se-nmulţea, în triunghiuri tot mai ascuţite şi, parcă, tot mai luminos-arzătoare, zbătute amarnic, precum faldurii unei mări, şi reverberate la infinit.

Gândeam că, afară, îşi va regăsi sora mai mare a cărei mişcare spre ieşirea din peşteră n-o auzisem. Ori, poate că nu. Fata îşi abația din hauterive elvețiană anti-îmbătrânire, iarăşi, curaj: -…Cu fiul contelui… — şi vocea i se frânse, iarăşi. Niciun răspuns, din partea de dincolo de foc. Nedumerită şi înfricoşată, fata tăcu frânt şi se ghemui în propria-i tăcere. Eu stăteam în picioare, rezemat de o stâncă. În cele din urmă, frângându-şi mâinile şi muşcându-şi buzele până la sânge, fata se ridică, umilită, şi se întoarse să plece.

Atunci auzi, de dincolo de luminile focului: -Străduieşte-te şi fii mai bună. Dar ştiu că e zadarnică fie şi încercarea, pentru cei slabi şi fără de vlaga hotărârii… — …şi fata se întoarse şi se pierdu, de tot, în beznă.

Nu ştiu, poate că a aflat, în cele din urmă, intrarea peşterii. În genunchi, parcă vorbind cu sine, zise, cu tristeţe: -Am venit să văd dacă e adevărat că vezi.

  • Amintiri din pribegie - apple-gsm.ro
  • Investissement socialement responsable suisse anti aging
  • Ulei de cocos beneficii ten
  • Calculatrice hypotheque suisse anti aging
  • Like this paper and download?

Am venit să întreb nu despre mine, ci despre lumea asta, preasfinţite. Dar văd că tu vezi numai ceea ce toţi văd, şi te interesezi mai curând de fleacuri, de zadarurile clipei, decât de veşnicie… — Pleacă, Satană — se auzi, blajin, glasul schivnicului. Nu eşti venit prima dată, şi nici pentru ultima. Dar îţi repet, doar ca să nu crezi, vreodată, în izbânda ta deci, să nu sângeri mai mult decât trebuie — şi, astfel, să te gândeşti ulei de tamanu anti-imbatranire beneficiile apei înfrângerea ta şi, poate, prin înfrângere, la mântuire: nu există vecie, ci există clipa.

Lohanul nr. 27 - revista lohanul

Nu există sfinţi şi nici ceruri, dacă nu există oameni. Iar tu nu vei birui, pentru că priveşti prea departe, ca să poţi vedea ceva.

eliminarea ridurilor

Eşti, diavole, prea savant, pentru a putea fi înţelept. De aceea pierzi mereu — de aceea se tot lungeşte lumea asta ca orbire, de aceea viaţa este gâtuită de melancoliile tale, cu care te mândreşti, Satano, în loc să le vindeci…iar învierea întârzie, cu fiecare amânare, cu fiecare şovăială, poleită cu aureola vană a gândului… …Eu n-am mai zăbovit.

anti aging swiss bike sos

Ce nu înţelesesem cu ochii şi mintea, simţisem, cu lumina cea mare: inima. Ieşit din grotă, umblând şi revenind în lumea zadarului şi larmei fără de minte şi folos, am auzit, după mulţi ani, că fata cea mare a ducelui din Friuli, măritată cu un meşteşugar din Pescara, era, de către oamenii săraci, cea mai iubită şi respectată dintre femeile provinciei.

Lohanul nr. 27 - revista lohanul

Iar copiii ei cei trei o însoţeau, din colibă în colibă, întru luminarea vieţilor oamenilor sărmani, fie şi cu o scânteiere a focului celui mai înalt — focul milei lui Crist.

Fratele ei fusese ucis, într-o încăierare pentru muieri, dintr-o tavernă. Iar sora ei mai mică se întorsese în mânăstire, devenind, cu timpul, maica superioară a mânăstirii cu pricina.